După săptămâni de negocieri febrile, presărate cu declarații belicoase și scuipate în sân, PSD a făcut marele anunț: sunt deschiși la o coalizare cu AUR. Surse din interiorul partidului, sub protecția anonimatului (și a unei damigene de vin roșu), au confirmat că decizia a venit după un studiu aprofundat al votanților. „Am observat că targetul nostru, pensionarii, o mai ard și cu popii, cu afumatu', cu icoanele... iar alianța cu AUR ne aduce plusvaloare aici,” a declarat un strateg PSD, care a refuzat să-și dezvăluie identitatea, temându-se probabil că va trebui să se împărtășească forțat cu Moaștele Partidului.
Analistul politic Cătălin Măgăreanu a comentat ironic: „Este o mișcare genială! În loc să se chinuie să mimeze democrația și modernitatea, ambele partide se pot acum concentra pe ce știu mai bine: urlat pe la televizor, pus la zid dușmanii neamului și distribuirea de calendare ortodoxe. E ca și cum ai alătura două echipe de fotbal care nu știu să joace, dar excelează la bătut arbitrul.” Se pare că principalul punct comun identificat de cele două partide în discuțiile preliminare a fost „dragostea de țară”, urmată îndeaproape de „ură viscerală față de oricine gândește altfel”.
Propunerea de alianță vine și cu o serie de promisiuni electorale inedite. Printre ele, o lege care să oblige toate magazinele să vândă pâine doar feliată, dar numai după ce a fost sfințită în prealabil, și un program național de combatere a 'inflației morale', prin amplasarea strategică de moaște în toate stațiile de autobuz. De asemenea, se speculează că viitorul ministru al Educației ar putea fi un preot paroh, cu o experiență vastă în exorcizări, iar bugetul pentru Festivalul George Enescu ar putea fi redirecționat către achiziția de clopote pentru bisericile din diaspora. Adevărul este că, în România, politica e ca o nuntă țărănească: multă băutură, ceartă, împăcări și, la final, toți se bat pe șaorma rece.
