Acesta este un pamflet. Sesizările relatate de presă sunt reale; strigoiul, creatorul de conținut și scenele de mai jos sunt personaje și întâmplări imaginare.
Digi24 relatează, pe 28 august, despre farse cu persoane mascate, asociate unui trend de pe TikTok, și despre sesizări din județele Buzău și Brăila. Localnicii au reclamat zgomote nocturne și posibile pietre aruncate pe acoperișuri. Într-un caz din Brăila, camerele au surprins două persoane mascate încercând să intre pe o proprietate. Cine se află în spatele fiecărui incident nu este stabilit în relatare. Polițiștii cer calm și avertizează oamenii să nu-și facă singuri dreptate.
Bântuitul nu se măsoară în vizualizări
În folclorul imaginar al redacției, un strigoi bătrân află că meseria lui a fost preluată de persoane care trebuie să verifice întâi dacă au baterie. Privește cearșaful, lumina pentru filmare și agitația din jur, apoi își acoperă fața. Nu de usturoi se ferește. De asociere.
El venise dintr-o poveste spusă la gura sobei, unde bunica putea închide subiectul când punea copilul la culcare. Noua generație a înțeles greșit rolurile: bunica trebuie trezită, scoasă în curte și transformată în reacție spontană. Totul pentru un public care poate trece la următorul clip înainte ca femeia să afle ce s-a întâmplat.
Strigoiul nostru ține totuși la prestigiul poveștii. Dacă ai nevoie de încă trei colegi care să-ți explice unde să stai ca să se vadă bine, nu ești o apariție misterioasă. Ești o ședință foto prost organizată, care le strică altora noaptea.
Cearșaful nu ține loc de acord
Creatorul imaginar are o problemă artistică: proprietarul curții nu știe că participă la divertisment. Mai rău, nici nu și-a exprimat dorința. În această producție, singurul om care nu a fost consultat este tocmai cel căruia i se cere să furnizeze emoția.
În locul unei scenografii, există gardul altuia. În locul unui actor, un om care vrea să doarmă. Iar explicația că a fost doar o glumă vine după sperietură, ca și cum ai putea da înapoi frica prin aceeași apăsare cu care ștergi un filmuleț.
Bătrânul strigoi îi propune, în povestea noastră, o probă de talent mai grea: să facă ceva amuzant cu persoane care au acceptat să participe. Creatorul privește lung cearșaful. Pentru prima dată, costumul are mai mult material decât ideea. Folclorul ar putea supraviețui acestei crize; orgoliul regizorului, mai greu.
Bunica nu este decor interactiv
Dincolo de pamflet, aici se rupe comparația cu o farsă inofensivă. Cineva care aude zgomote pe casă nu are obligația să ghicească dacă afară se pregătește un furt sau un clip. Lipsa lui de entuziasm nu este o problemă de înțelegere a internetului.
Nici răspunsul nu trebuie să devină un alt spectacol, cu urmăriri și răzbunări filmate. Apelul poliției la calm merită luat în serios. Despre persoane concrete, identificări și răspundere trebuie să vorbească verificările autorităților, nu presupunerile adunate într-un șir de comentarii.
La sfârșitul scenei noastre, strigoiul se retrage în poveste. Creatorul rămâne cu cearșaful în brațe, în fața porții închise. Există și o întrebuințare mai bună pentru el: să-l pună pe pat și să se culce. Ar fi primul lui conținut care îi lasă și pe ceilalți să doarmă.
