Într-o dimineață mohorâtă de luni, în timp ce Bursa de Valori București era pe roșu ca un rac fiert în apă de izvor, o veste a cutremurat nu doar piața financiară, ci și întreaga mitologie pop-culturală a neamului: Spider-Man, un puști cu pânze lipicioase și cu un costum care pare desenat de un copil cu creionul în nas, a reușit performanța de a sparge toate recordurile de încasări ale lui Avengers: Endgame. Da, ați citit bine. Un adolescent cu probleme de acnee și cu un simț al umorului de calitate îndoielnică a făcut mai mulți bani decât o adunătură de supereroi cu mușchi, costume de plastic și un buget de marketing cât PIB-ul unui stat mic din Africa. Piața imobiliară din Manhattan plânge, Hollywood-ul își mușcă buzele, iar la noi, la ZMEU, redacția a rămas mască, cu cafelele reci și cu știrile despre fotbaliști cu Bentley-uri second-hand uitate în sertare.
Reacția Oficialităților: „Este o cacealma capitalistă sau un nou mod de a fenta Fiscul?”
Premierul, prins în timp ce își verifica portofelul cu criptomonede ascunse într-o șosetă, a declarat pe un ton grav că „acest fenomen demonstrează că economia de piață este o pânză de păianjen în care cel mai mic și mai lipicios câștigă”. În cadrul unei ședințe de urgență la Palatul Victoria, consilierii au încercat să explice mecanismul prin care un puști cu un costum din lycra și cu o mască care îi acoperă jumătate din față poate să genereze mai multe venituri decât o companie de stat care vinde curent electric. „E simplu”, a spus un consilier pe surse, „el nu plătește taxe pe pânze. Noi plătim taxe pe orice, inclusiv pe aerul pe care îl respirăm. Aici e schema”. Între timp, Ministerul Finanțelor a anunțat că va introduce o taxă specială pe „lansarea de fire subțiri din încheietură”, pentru a preveni ca alți tineri să profite de această portiță fiscală.
„Nu înțeleg de ce toată lumea se uită la el. Și eu pot să arunc cu ceva lipicios, dar nimeni nu-mi dă bani pentru asta. Îl rog pe domnul Spider-Man să îmi dea și mie o parte din câștiguri, măcar pentru o pânză de igienizat balconul.”
Declarația aparține unui cetățean din Berceni, care a dorit să-și păstreze anonimatul, dar care a adăugat că „dacă ar fi avut și el un costum cu păianjeni, ar fi cerut bani de la stat pentru fiecare muscă prinsă în casă”.
Ce spun martorii oculari: „Am crezut că e un cosplay eșuat, dar avea un card de credit cu limita nesfârșită”
Martorii care au asistat la „spargerea băncii” spun că totul s-a întâmplat în câteva minute. Un bărbat care vindea gogoși în fața cinematografului a povestit că l-a văzut pe Spider-Man intrând într-un cinematograf cu un popcorn gigant și cu un card metalic, de culoarea unui Mercedes furat. „La un moment dat, a aruncat cu o pânză spre ecran, iar ecranul a început să plătească bani. Era ca un bancomat, dar cu supereroi”, a explicat el, frecându-și ochii neîncrezător. Alți martori au văzut cum, după ce a stabilit recordul, Spider-Man a făcut un selfie cu statuia lui Oscar, apoi a dispărut într-o gură de canal, strigând: „Cu o mare putere vine și o mare datorie la bănci!”.
Analiștii economici au încercat să găsească o explicație rațională. Unul dintre ei, cu ochelari de soare pe timp de noapte, a declarat că „piața este condusă de emoție și de meme-uri”, iar Spider-Man a devenit un simbol al rezistenței împotriva corporațiilor care își cresc prețurile la bilete. „Avengers: Endgame a avut o poveste complexă, cu călătorii în timp și cu oameni care se transformă în praf. Spider-Man are o poveste simplă: un puști care încearcă să-și plătească chiria. Publicul s-a regăsit în el, pentru că toți avem chirii de plătit și nimeni nu ne dă un costum care să ne scoată din sărăcie”, a concluzionat analistul, în timp ce își verifica contul de economii, gol ca un glob de Crăciun după sărbători.
Pe de altă parte, directorii studiourilor Marvel au convocat o conferință de presă în care au amenințat că vor da în judecată Spider-Man pentru concurență neloială. „Noi am investit miliarde în efecte speciale, în actori cu salarii mari și în povești cu universuri paralele. El vine cu un costum din piață, cu niște ochi albi și cu o atitudine de adolescent răsfățat, și ne ia pâinea de la gură”, s-a plâns un producător, în timp ce își ștergea lacrimile cu un șervețel din hârtie reciclată, probabil din bugetul de producție. În replică, Spider-Man a postat pe rețelele sociale un mesaj criptic: „Cu bani mulți, pânzele cresc mai repede”. Mesajul a fost interpretat de fani ca o aluzie la faptul că și-a cumpărat un nou inel de logodnă pentru Mary Jane, dar și ca o încercare de a-și lansa propria linie de produse de curățenie ecologică.
În timp ce lumea întreagă este în fierbere, la noi, în România, se fac deja planuri pentru a aduce un „Spider-Man autohton”. Un consiliu local dintr-un oraș de provincie a propus să îmbrace un om al străzii într-un costum de păianjen și să îl pună să ceară bani la semafor, cu promisiunea că va împărți 10% din încasări la bugetul local. „E o idee genială”, a zis primarul, „el are deja experiență în a cerși, doar că acum va avea o pânză lipicioasă. Vom rezolva și problema gândacilor din parc, și pe cea a deficitului bugetar”. Între timp, Spider-Man a spart și banca de timp a unui cămin de bătrâni, unde a stat de vorbă cu un veteran de război care i-a spus: „În vremea mea, ne luptam cu nemții, nu cu recordurile de box-office”. La care Spider-Man a răspuns, zâmbind sub mască: „Timpurile se schimbă, dar pânzele rămân”.
Cu un asemenea succes, nu ne rămâne decât să ne întrebăm: va deveni Spider-Man un simbol al capitalismului modern, unde orice puști cu o idee proastă poate să facă bani din aer? Sau este doar o modă trecătoare, care se va evapora ca o pânză de păianjen în ploaie? Un lucru este cert: la următoarea ediție a galei Oscar, premiul pentru „Cel mai bun actor într-un rol principal” va fi înlocuit cu un premiu special pentru „Cea mai bună pânză lipicioasă”. Și, cine știe, poate că într-o zi și noi, la ZMEU, vom reuși să spargem recordul de vizualizări cu un articol despre un supererou care își plătește facturile la timp. Până atunci, ne mulțumim cu ironia și cu diacriticele noastre, care sunt mai ascuțite decât ghearele oricărui mutant.