Eram convins că următorul pas în evoluția inteligenței artificiale va fi ceva spectaculos: un algoritm care să-l facă pe Firea să cânte rock, sau un bot care să-i convingă pe români să respecte regulile de circulație. Dar iată-ne ajunși în viitor, iar principalul triumf al AI-ului este... robotul care șterge geamuri și aspiră perfect. Da, ați auzit bine. Acum, când vine soarele, nu mai poți să te prefaci că nu vezi petele de pe geam, pentru că mica mașinărie cu ventuze a făcut-o deja lună.
Unde ajungem, oameni buni? Dacă înainte ne puteam plânge de salarii mici, de guverne incompetente sau de vecinii care toarnă cafeaua în ghiveciul de la etajul doi, acum vom rămâne fără obiectul principal al lamentărilor: treburile casnice. Curând, singura activitate la care vom fi experți va fi scroll-ul frenetic pe TikTok și plângerile că nu ne lasă roboții să facem nimic. Practic, vom deveni niște fosile canapeistice, plângând după vremurile bune când ne puteam murdări pe mâini.
Un studiu recent (inventat, dar plauzibil) arată că nivelul de fericire al românilor a scăzut cu 15% de la introducerea aspiratorului robot, deoarece murdăria era o formă de confort familiar. Acum, într-o casă aseptică, plină de tot felul de gadgeturi care fac singure curat, ne simțim dezrădăcinați. Ce să mai zici la cafea cu vecina? 'Ah, da, și la mine robotul a spălat geamurile ireproșabil azi. Super plictiseală!' Unde-i drama? Unde-i suspansul? Ne furăm singuri plăcerea de a fi nemulțumiți!
Poate că soluția e să programăm roboții să facă intenționat prost curat, măcar o dată pe lună. Să lase o dungă la geam, sau să uite o pată de gem. Să ne ofere, măcar din când în când, iluzia că suntem indispensabili și că fără noi, haosul s-ar instala. Altfel, riscăm să devenim o specie de observatori pasivi ai propriei curățenii, iar ăsta, recunoașteți, e un viitor destul de trist. Trăiască murdăria! Ne dă un scop!
