Acesta este un pamflet. Propunerea este reală; scenele și personajele de mai jos sunt imaginare.
Diana Buzoianu, ministrul interimar al Mediului, a propus miercuri, 26 august, la Slobozia, un sistem de urmărire a serviciilor de vidanjare, pentru identificarea mai ușoară a încălcărilor legii. Potrivit Digi24, care citează Agerpres, ideea vizează atât vidanjele, cât și persoanele juridice care solicită serviciile. Buzoianu a anunțat și intenția unui proiect parlamentar pentru sancțiuni mai mari. Deocamdată vorbim despre o propunere, nu despre un sistem pornit sau despre amenzi deja schimbate.
Mirosul, acest semnal fără abonament
În satul nostru imaginar, vestea produce o mică revoluție: nasul localnicului ar putea primi, în sfârșit, un coleg digital. Până acum, pensionarul de la poartă era senzorul, stația de monitorizare și serviciul de notificări. Singura lui limitare tehnică era că, după prânz, intra să se odihnească.
O vidanjă apare pe uliță cu un indicator uriaș de localizare deasupra cisternei. Șoferul încearcă s-o ascundă în spatele unei crenguțe. Camuflajul e atent realizat: trei frunze pentru câteva tone. Peisajul câștigă vegetație, discreția pierde la scor.
Omul se mută doi metri mai încolo. Indicatorul vine după el. Mai încearcă o dată, de dragul meseriei. Pentru prima oară, în această caricatură, locul în care se află camionul nu depinde de locul în care ar prefera proprietarul să fie văzut.
Știm unde e shaorma. Restul mai vedem
Există ceva foarte românesc în contrastul acesta. Când comandăm o shaorma, urmărim punctul de pe hartă cu disciplina unui controlor de trafic. Observăm fiecare semafor. La două minute de staționare, ne întrebăm dacă mai e caldă. Pentru o cisternă, tentația comodă ar fi să considerăm plecarea de la poartă drept finalul poveștii.
În aplicația inventată de redacția noastră, cetățeanul primește însă o funcție nouă: poate urmări și ce nu vrea să mai vadă. Este marele salt de civilizație de la interesul pentru cartofii prăjiți la interesul pentru ce ajunge lângă cartofi înainte să fie cultivați.
Vecinul nostru fictiv, un domn care verifică și traseul curierului când a comandat doar o garnitură de robinet, devine instantaneu specialist. Nu cere sateliți suplimentari. Cere ca punctul să ajungă unde trebuie. Are experiență: nici coletul nu se consideră livrat doar fiindcă mașina a trecut pe lângă bloc.
Harta nu ține loc de apă curată
Dincolo de sceneta noastră, operatorul care lucrează legal nu merită transformat în personaj negativ fiindcă are furtun, cisternă și salopetă. Tocmai el ar trebui să câștige din reguli verificabile, nu să concureze cu o ofertă suspect de ieftină căreia nimeni nu-i verifică destinația.
Iar pentru autorități, testul utilității n-ar trebui să fie cât de frumos se mișcă niște puncte pe monitor. Ar conta dacă traseele pot fi verificate, dacă abaterile primesc un răspuns și dacă încărcătura ajunge unde trebuie. Acestea sunt criterii de bun-simț, nu funcții deja anunțate ale viitorului sistem.
Altfel, satul imaginar va avea doar două metode de a afla că există o problemă: bunicul de la poartă și un ecran color. Bunicul măcar deschide geamul înainte să dea verdictul. Ecranul riscă să arate impecabil chiar și când geamul trebuie închis.
