România a făcut un pas mic pentru energia mare: ANRE a înscris primele două comunități de energie în Registrul național al comunităților de energie. Una vine din zona Portului și este prima Comunitate de Energie din Surse Regenerabile, iar cealaltă este Societatea Cooperativa Energetică Micăsasa Coop, din județul Sibiu, prima Comunitate de Energie a Cetățenilor. Cu alte cuvinte, curentul electric a primit, în sfârșit, domiciliu și regulament de ordine interioară.
Două comunități, o singură priză imaginară
Registrul administrat de ANRE creează cadrul prin care cetățenii, IMM-urile și autoritățile locale pot produce, consuma, stoca și vinde energie regenerabilă la nivel local. Ideea este serioasă: panourile și bateriile nu mai sunt doar obiecte de pus pe acoperiș, ci pot deveni infrastructură comună.
În versiunea românească de teren, însă, primul test nu va fi neapărat randamentul panoului, ci ședința de bloc. Acolo se va decide dacă energia se împarte proporțional cu consumul, în procent fix sau după regula nescrisă potrivit căreia vecinul de la trei are mereu un congelator care lucrează în ture. Regulamentul ANRE prevede algoritmi clari; asociația de proprietari va prevedea, probabil, și o comisie pentru prelungitoare.
Curentul intră la masa de ședință
Comunitățile de energie funcționează pe baza unor contracte pentru energia partajată, pentru diferența de consum și pentru relația cu operatorul de distribuție. Pe hârtie, mecanismul este ordonat. În curtea unui bloc, el poate arăta ca o masă festivă: în centru, o baterie comună, ținută cu grijă de patru vecini; lângă ea, un prelungitor care așteaptă să afle dacă are dreptul la partea lui.
Surplusul de energie va fi livrat în rețea după ce membrii și-au acoperit consumul și au încărcat unitățile de stocare. Aici apare o oportunitate românească rară: pentru prima dată, vecinul care produce prea mult soare nu mai este privit doar ca omul cu factură mică, ci ca un mic furnizor cu obligații, proceduri și posibilitatea de a explica la lift de ce a apărut o regularizare.
Regulile cer facturi lunare cu energia alocată, prețul și taxele, iar unele comunități pot funcționa fără licență în condiții speciale, precum autoconsumul integral al unui condominiu. Restul vor avea nevoie de furnizor licențiat sau de un partener care știe să transforme kilowații în documente. În România, orice revoluție energetică începe cu o mapă și se termină cu cineva care întreabă dacă formularul are și anexă.
Micăsasa, Portul și marea aventură a facturii comune
Înregistrarea celor două comunități marchează operaționalizarea efectivă a RNCE. Este un început important, chiar dacă energia comunitară va trebui să treacă prin probele tradiționale: formulare, convenții, termene și întrebarea „cine a lăsat boilerul pornit?”
Partea bună este că producția locală poate apropia consumatorul de propria energie. Partea pur românească este că apropierea se va măsura și în numărul de grupuri de mesagerie create pentru împărțirea surplusului. Dacă proiectul reușește, vom avea mai puține pierderi și mai multă autonomie. Dacă nu, măcar ședințele de bloc vor avea, în sfârșit, un subiect luminos.
Sursa factuală: AGERPRES, „ANRE a înregistrat primele două comunități de energie în Registrul național al comunităților de energie”.
