Acesta este un pamflet. Spectatorul, vecinii și întâmplările descrise mai jos sunt inventate; textul nu relatează incidente de la festival.
Jazz on the Rooftop este programat între 28 și 30 august pe acoperișul Primăriei Ploiești. Ediția a opta, organizată de Filarmonica „Paul Constantinescu”, reunește șase proiecte muzicale și expoziții. Calendarul Rador din 28 august confirmă programul, inclusiv deschiderea cu Ploiești Jazz Trio și Luiza Zan. AGERPRES anunță accesul publicului de la ora 18:00, concertele fiind programate de la 19:00 și 21:00.
Vecinul de sus, în sfârșit cu pregătire muzicală
În varianta noastră de Ploiești, un locatar imaginar aude primele lovituri de tobă de deasupra și se ridică automat după lingura de lemn. Este reflexul dobândit în ani de conviețuire cu oameni care găsesc mereu ceva de găurit. Abia apoi află că nu se schimbă gresia: este jazz.
Descoperirea îl încurcă. Avea pregătită o bătaie scurtă în calorifer, urmată de două mai apăsate, dar acum se teme că va fi invitat să continue. Pentru prima oară, protestul său împotriva zgomotului riscă să fie apreciat pentru originalitate.
Omul urcă în povestea noastră la concert și încearcă să identifice instrumentul responsabil. Contrabasul îi pare suspect: e mare, are lemn mult și necesită transport atent, exact ca dulapul pe care vecinul l-a mutat de patru ori într-o duminică. Diferența e că acum publicul a venit de bunăvoie.
La solo nu se întreabă cât mai durează lucrarea
Spectatorul inventat descoperă repede că improvizația nu înseamnă fiecare pe cont propriu. Muzicienii se ascultă, își lasă spațiu și revin împreună. În blocul lui, aceeași performanță ar necesita trei ședințe și retragerea temporară a vecinului care începe orice intervenție cu istoria personală a țevilor.
La un solo, mâna îi pleacă spre telefon, din obișnuință: ar filma ca să aibă dovadă. O oprește la timp. Nu are cui să demonstreze nimic. Nimeni nu i-a promis liniște absolută, iar seara nu trebuie câștigată într-o ceartă. Poate, pur și simplu, să asculte.
Mai dificil este momentul aplauzelor. Ar vrea să intre sigur, nu să fie omul care bate din palme când ceilalți doar respiră. Urmărește un cunoscător din apropiere. Acesta îl urmărește, la rândul lui, pe altul. Pentru câteva secunde, cultura funcționează ca trecerea de pietoni: toată lumea așteaptă să pornească cineva.
Orașul, văzut fără să cauți un loc de parcare
Ideea unui concert pe acoperiș are un avantaj pe care nicio formulare festivă nu-l poate îmbunătăți: pentru o seară, te uiți la oraș fără să încerci să treci prin el. Nu măsori fiecare stradă în minute pierdute. Clădirile devin fundal, nu obstacole între tine și următoarea obligație.
Festivalul real include și expoziții, așa că întâlnirea cu muzica nu se reduce la cine ține minte mai multe nume de artiști. Poți veni curios. Nu trebuie să prezinți la intrare dovada că ai înțeles jazzul înainte de a-l auzi.
La finalul serii noastre imaginare, locatarul se întoarce acasă cu lingura de lemn rămasă nefolosită. O pune lângă aragaz. De mâine, dacă vecinul mai bate în perete, nu răspunde imediat. Așteaptă să vadă dacă intră și basul.
