București, într-o dimineață în care cafeaua fierbea mai încet decât de obicei, Mugur Isărescu a lăsat să-i scape o idee care i-a făcut pe toți bancherii să-și verifice de două ori căștiile: reducerea dobânzii de politică monetară până la pragul negativ. Adică, pentru cei mai puțin inițiați, exact inversul lumii normale: banca centrală ne-ar plăti nouă, contribuabililor, ca să ne împrumutăm. E ca și cum ai merge la piață și negustorul ți-ar da și țuică, și bani, doar ca să-i iei roșiile.
România, țara în care datoria e virtute
Isărescu, cu aerul lui de profesor care a descoperit o nouă formulă matematică, a explicat că am fi „cam singurii din Europa” cu dobânzi negative. Singurii, da, dar asta nu l-a descurajat. Dimpotrivă, pare să-l amuze. În timp ce restul Europei se chinuie să scape de inflație, România ar putea deveni un paradis al datornicilor, unde să iei credit e mai ușor decât să-ți reînnoiești buletinul de la ghișeu.
Economiștii, însă, nu sunt toți la fel de entuziaști. Unii șoptesc că dobânzile negative ar însemna că banca îți ia bani ca să-ți țină economiile, adică exact genul de afacere pe care ți-o face un văr de-al tău la nunți. Alții, mai optimiști, văd deja cum se aliniază la coadă la ghișeele BNR, cu dosarele pline de cereri de împrumut, gândindu-se că, dacă tot e gratis, de ce să nu iei doi bani și un apartament?
„Dobândă negativă? Păi asta înseamnă că banca îmi plătește mie să mă împrumut. În loc să strâng cureaua, o slăbesc și o arunc la gunoi. Ce poate fi mai românesc de atât?”
Viziunea: de la „criză” la „criză de bani”
În viziunea guvernatorului, dobânzile negative ar stimula consumul, investițiile și, evident, optimismul național. Dar să fim serioși: dacă banca ne plătește să ne împrumutăm, cine mai muncește? Toată lumea ar sta acasă, cu banii primiți de la BNR, comandând mâncare și cumpărând chestii inutile de pe internet. Economia ar funcționa ca un joc de Monopoly în care toți au bani de tipărit, dar nimeni nu mai vrea să fie bancherul.
Până la începutul anului viitor, când Isărescu ar putea îndrăzni să facă pasul, românii au timp să-și facă planuri. Unii și-au cumpărat deja genți mai mari ca să încapă bancnotele primite de la bancă. Alții, mai precauți, își fac griji că dobânzile negative ar putea duce la o inflație galopantă, dar guvernatorul îi liniștește: „Lăsați, că știm noi ce facem.”
Până una-alta, singura dobândă negativă pe care o simțim cu toții e cea de la relațiile cu banca, unde, oricât ai da, tot dator rămâi. Iar dacă Isărescu își va vedea visul cu ochii, s-ar putea să ne trezim că, în loc să plătim rate, primim salarii de la bancă. Atunci, da, chiar am fi singurii din Europa, dar nu știm dacă de râs sau de plâns.
