După nenumărate sesiuni de brainstorming intense, unde probabil s-au consumat mai multe platouri de mici decât idei coerente, mult-așteptatul program guvernamental a ieșit la lumină. Sub titlul sonor „O Sută de Pași Spre Nicăieri”, inițiativa își propune să definească o strategie clară pentru „dezvoltarea” României, adică exact ce facem de 30 de ani încoace, doar că acum avem și un slogan catchy. Experții economici, adică taximetriștii noștri de încredere, consideră că este o abordare revoluționară: de ce să mergem înainte când putem sta pe loc cu stil?
Printre măsurile „inovative” se numără și digitalizarea arhivei de adeverințe printate, un proiect grandios care ne va permite să ne pierdem documentele și mai repede, dar în format electronic. De asemenea, se propune construirea a „n” kilometri de autostradă inexistentă, cu termen de finalizare „undeva prin viitor”, și modernizarea sistemului de sănătate prin dotarea spitalelor cu mai multe fotolii de așteptare. Populația a salutat inițiativa cu un entuziasm reținut, aproape de leșin, așteptând cu sufletul la gură să vadă unde-i duce această plimbare spre nicăieri.
Criticii, acei „eterni nemulțumiți” care nu înțeleg că stabilitatea e mai importantă decât progresul, spun că programul este un eufemism pentru menținerea status-quo-ului, iar „pasul spre nicăieri” este de fapt un dans popular național. Guvernanții, însă, insistă că fiecare pas, chiar și cel în gol, este un pas ferm. Mai mult, au anunțat sub formă de exclusivitate că la finalul celor o sută de pași, vor organiza o conferință de presă unde vor explica de ce ne simțim la fel de bine ca la început, dar cu un buget mai subțire. Așteptăm cu interes și popcorn.
