Corespondență specială de pe șoseaua dintre realitate și absurd, semnată de redacția ZMEU.
București, într-o după-amiază mohorâtă când și ceasurile de la mână păreau să bată ora 25. Poliția rutieră a oprit un autoturism de lux, la volanul căruia se afla nimeni altul decât Cătălin Avramescu, fostul consilier prezidențial, fost ambasador al bunului-simț, actualmente suspect de nostalgie artistico-documentară. Motivul opririi: o depășire periculoasă pe linia continuă a bunului-gust. Dar adevărata bombă a fost descoperită în torpedou, acel spațiu sacru în care românul obișnuit păstrează șervețele de la fast-food și manuale de istorie din anii '80. În torpedoul lui Avramescu, însă, zăceau poze. Nu orice poze, ci poze cu... să zicem, personaje politice în ipostaze care nu au nimic de-a face cu arhivele oficiale.
„Erau pentru arhiva națională de artă contemporană”, a declarat cu o eleganță demnă de un consilier de la Cotroceni, în timp ce jandarmii încercau să-și ascundă zâmbetele sub mustăți. Avramescu, vizibil iritat de întrebările legate de compoziția artistică a fotografiilor, a explicat că acestea reprezentau „o performanță conceptuală despre efemeritatea puterii și transparența organelor de control”. Din păcate pentru el, Poliția Română nu are secție de estetică aplicată, iar pozele au fost confiscate ca probe la dosarul „Arta de a conduce fără permis de realitate”.
Reacția Oficialităților: De la tăcere la „vreau și eu o copie”
În timp ce birourile de comunicare ale Palatului Victoria și Cotroceni au rămas muțe ca peștii în timpul iernii, surse apropiate anchetei au dezvăluit pentru ZMEU că pozele ar înfățișa o serie de foști miniștri într-un reality show neautorizat intitulat „Cine doarme mai bine pe canapeaua puterii”. Un funcționar public, care a dorit să rămână anonim de frica promovării, a declarat: „Am văzut pozele. Sunt de-a dreptul terifiante. Nu pentru conținut, ci pentru că arată cum se păstrează arhivele la unii oameni. Torpedoul unui consilier e ca mintea unui politician: plin de lucruri pe care nu vrei să le vezi la lumina zilei.”
Până la închiderea ediției, un consilier de stat, aflat sub influența unei căni de cafea, a sugerat că fotografiile ar putea fi incluse în catalogul Bienalei de la Veneția, secțiunea „Realism socialist întâlnește Instagram-ul”. „Este o capodoperă a kitsch-ului politic”, a adăugat acesta, în timp ce își ștergea o lacrimă de râs. Între timp, Avramescu a fost lăsat să plece după ce a plătit o amendă simbolică pentru „conducere cu viteză în fața realității”, dar ancheta continuă pentru „tentativă de a introduce arta contemporană în spațiul public fără autorizație prealabilă”.
„Nu văd ce e greșit. Am vrut să aduc poezia în torpedo, nu în parlament. Dar dacă legea interzice frumosul, atunci să ne punem toți pozele în portbagaj, la loc sigur, lângă roata de rezervă și demnitate.” – declarație fictivă atribuită lui Cătălin Avramescu, obținută de un ziarist de la ZMEU prin telepatie.
Ce spun martorii oculari: „Părea un album de familie al clasei politice”
Un martor care aștepta la semafor, domnul Gheorghe, 68 de ani, fost mecanic auto și pasionat de pictură naivă, a declarat pentru reporterii noștri: „Am văzut când au scos pozele din torpedo. Erau șapte la număr, toate cu rame aurite, ca icoanele de la țară. Una dintre ele îl arăta pe un fost premier într-o ipostază... cum să vă spun... de înger păzitor al unui depozit de deșeuri. Alta, cu un ministru al culturii, dansând într-o sală de clasă abandonată. Am crezut că sunt fotomontaje, dar domnul Avramescu a zis că sunt instalații de artă. Poate că mie nu-mi place arta modernă, dar știu că aia nu era arta de a conduce.”
O altă mărturie, venită de la o agentă de poliție care a participat la percheziție, a adăugat un detaliu savuros: „În spatele pozelor, scria cu pixul: «Proiect pentru arhiva națională, fața nevăzută a democrației». Am verificat: nu există o astfel de arhivă. Există însă un dosar penal pentru falsificare de concepte artistice. Omul a încercat să ne vândă gogoși cu susan, dar noi voiam covrigi.”
În apărarea sa, Avramescu a citat din memorie un tratat de estetică post-modernă, susținând că „orice obiect devine artă dacă este plasat într-un context instituțional”. Polițistul, un pragmatist cu școala vieții, i-a răspuns: „Păi, atunci, domnule consilier, și amenda asta e artă contemporană, că v-am plasat-o eu în contextul instituțional al legii.” La aceste cuvinte, fostul consilier a rămas tăcut, posibil meditând la o nouă performanță artistică: „Tăcerea ca formă de rezistență în fața amenzii”.
În cele din urmă, pozele au fost predate unui expert în artă contemporană de la Muzeul Național de Artă, care, după o examinare sumară, a tras un semnal de alarmă: „Acestea nu sunt opere de artă, sunt dovezi materiale pentru o anchetă despre modul în care se irosește folia de aluminiu la birourile de achiziții publice.” Expertul și-a dat demisia a doua zi, declarând că „nu poate trăi într-o lume unde torpedoul e mai interesant decât parlamentul”.
*Articol de opinie satiric, publicat de redacția ZMEU. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare sau, după caz, profund regretabilă pentru realitate. Nu încercați să ascundeți poze în torpedou; lăsați arta să circule liberă, dar cu centura de siguranță cuplată.*
