București, ora 14:37, ora exactă la care Fitch Ratings a decis să ne servească ratingul „BBB minus” cu o linguriță de argint ruginită și un zâmbet de înger căzut din cer. În loc să ne lase să ne uităm la televizor în liniște, agenția de evaluare financiară ne-a invitat la o petrecere cu perdea trasă, unde protagoniștii sunt datoria publică și PIB-ul. „România, un jucător de top în liga riscurilor”, au declarat ei, cu o seriozitate de chirurg estetician care îți recomandă să-ți tai nasul ca să-ți salvezi obrazul. În timp ce oficialii noștri ștergeau cu mâneca de la sacou o lacrimă de emoție (sau poate era transpirație de la efortul de a părea calmi), Fitch ne-a reamintit că suntem „stabili”, dar cu o perspectivă „negativă”, adică exact ca un bărbat care își iubește nevasta, dar o înșală cu criza energetică în fiecare weekend.
Reacția Oficialităților: Dans pe Muchie de Cuțit, cu Papion și Criză de Identitate
Guvernul a reacționat cu o promptitudine demnă de un concurs de alergat după o amnistie fiscală. Miniștrii au ținut o conferință de presă în care au explicat, cu o față de poker jucat la cazinou de cartier, că „BBB minus” este, de fapt, o notă de trecere, ca un 5 la purtare, cu mențiunea „mai aveți și voi restanțe la purtarea grijii față de buget”. Un consilier pe probleme de imagine, cu un costum care strălucea mai tare decât un bec cu neon la o benzinărie, a declarat că această evaluare este o „oportunitate de a ne reinventa”, comparând-o cu o dietă de slăbit care te obligă să mănânci doar lămâi și să bei apă cu zahăr ca să-ți amintești ce gust are viața. „Nu e un semnal de alarmă, ci un clinchet de clopoțel de la poarta raiului fiscal”, a adăugat el, în timp ce un secretar de stat verifica frenetic pe telefon cât costă un bilet de avion spre Elveția.
„Domnilor, nu înțeleg de ce ne speriem. ‘BBB minus’ e ca un buletin de București: îl ai, dar nu te ajută la nimic, doar îți dă un fals sentiment de apartenență la un sistem care te taxează pentru aer. Noi suntem ca popa din baladă: ne rugăm la Fitch, dar ne închinăm la bugetul de stat.”
Între timp, Banca Națională a României a trimis un comunicat de presă scris cu cerneală invizibilă, în care se precizează că „situația este sub control, dar controlul a fost pierdut de mult, iar noi doar ne prefacem că ținem volanul”. Guvernatorul, care a refuzat să comenteze, a fost văzut la o terasă din centrul Capitalei, comandând o cafea dublă și verificând cursul valutar cu o lupă de bijutier. Analiștii economici, acești profeți ai dezastrului cu conturi de Instagram pline de grafice colorate, au fost împărțiți în două tabere: cei care spun că „e momentul să cumpărăm aur” și cei care recomandă „să vindem tot și să ne mutăm în Antarctica, unde măcar nu există agenții de rating”. Un economist cu o barbă stufoasă, invitat la o emisiune TV, a explicat cu o voce tremurândă că, de fapt, „BBB minus” înseamnă că România este ca un Ferrari cu roțile de la Dacia: arată bine pe hârtie, dar la prima curbă, adică la prima criză politică, rămâi fără șasiu.
Ce spun martorii oculari: Piața, Stradă și Ministerul cu Ușile Închise
Am trimis un reporter sub acoperire în piață, unde o femeie care vindea roșii de la căruț a rezumat situația cu o înțelepciune demnă de un doctor în economie: „Domnule, dacă ei ne dau ‘BBB minus’, înseamnă că ne pun să plătim mai mult la întreținere, dar ne lasă în continuare să ne uităm la poze cu vacanțe pe Facebook. E ca și cum ai primi un sfat de la un chiromanțist: îți spune că ai viață lungă, dar nu îți zice că ai și datorii”. Un pensionar, așezat pe o bancă și ciugulind semințe, a completat: „Am văzut eu multe ratinguri, de la ‘B’ la ‘A’, dar ăsta e primul care sună ca o înjurătură în engleză. În vremea lui Ceaușescu, nu aveam rating, dar aveam mici la colț de stradă. Acum avem rating, dar ne uităm la prețul miciului cu lacrimi în ochi”. La Ministerul Finanțelor, ușile erau închise ermetic, iar de sub o ușă se scurgea un fum albicios, care mirosea a hârtii arse și a speranțe deșarte. Un portar, care a acceptat să vorbească sub protecția anonimatului, a șoptit că „domnii de la etaj au cerut să li se aducă o pizza cu salam de Sibiu și un dicționar de termeni financiari, să vadă și ei ce înseamnă ‘outlook negativ’ – probabil o conspirație a umbrelelor”.
În timp ce Fitch ne-a lăsat cu ochii în soare, strălucirea „BBB minus” ne luminează precum un far dintr-un port în care nimeni nu mai vrea să ancoreze. Bursa de Valori a reacționat cu o indiferență glacială: indicele BET a scăzut cu 0,5%, apoi a crescut cu 0,3%, apoi a rămas plat, de parcă ar fi încercat să imite un puls de pacient în moarte cerebrală. Investitorii străini, acești fluturi exotici care se hrănesc cu nerăbdare și dobânzi, au început să-și facă bagajele, dar s-au răzgândit când au văzut că prețul la benzina e mai mare decât profitul lor. Un manager de fond, cu ochelari de soare negri și un ceas care costa cât un apartament în Drumul Taberei, a declarat pentru ZMEU: „Nu e vorba de bani, e vorba de principii. Iar principiul meu e să investesc unde e mai puțin haos. Din păcate, haosul românesc are un farmec aparte, ca un accident de mașină din care nu poți să-ți iei ochii. Așa că rămân, dar cu un ochi pe ieșirea de urgență”.
În concluzie, „BBB minus” este noua noastră identitate, o insignă de onoare pe care o purtăm ca pe o cruce la gât, semn că am fost binecuvântați cu o economie care dansează pe sârmă, fără plasă de siguranță, dar cu o pălărie de pai care ne ferește de soarele arzător al falimentului. Oficialii noștri ne asigură că „totul este pe drumul cel bun”, iar noi îi credem, pentru că, la urma urmei, ce altceva am putea face? Să ne uităm la Fitch cu ochii în soare și să ne gândim că, în timp ce lumea se scufundă, măcar noi avem un rating care sună ca o notă de trecere la un examen la care nu am învățat nimic. Așa că, stimați concetățeni, ridicați paharul cu palincă și ciocniți în cinstea „BBB minus”-ului, singurul nostru partener de dans într-o lume a riscurilor unde suntem, fără îndoială, campioni mondiali la improvizație bugetară. Noroc, Fitch, și nu uita: dacă ne mai dai o notă, îți trimitem un colet cu mititei congelați, să vezi și tu ce gust are normalitatea românească!