„Nu e vorba de mită, e vorba de memorie selectivă. Sau de foamea de hârtie igienică aurită.”
București, într-o dimineață cu ceață densă și miros de teflon ars. Într-un gest de o repeziciune care i-a uimit chiar și pe cei mai rapidi funcționari ai Fiscului, procurorii au descins simultan la sediile a trei dintre cele mai mari companii de armament din țară, cu mandate de arestare preventivă pentru „omisiunea declarării averii personale”. Acuzația nu este trafic de influență, nici delapidare, nici măcar contrabandă cu tancuri second-hand. Nu. Este pur și simplu o chestiune de birocrație: domnii directori, în timp ce semnau contracte de miliarde de euro pentru blindate și drone cu ochi de cyborg, au uitat să bifeze o căsuță la rubrica „alte venituri” din declarația de avere. Și, culmea, au uitat să declare și cele 14 apartamente din Pipera, cele 3 iahturi (unul cu hidromasaj în formă de grenadă) și colecția de șosete din titan pur.
Reacția Oficialităților: „Suntem șocați, dar mai ales înfometați de scandal”
Într-un comunicat de presă emis cu o solemnitate demnă de o criză nucleară, Ministerul Apărării a transmis că „regretă profund situația neplăcută în care s-au autocolocat distinșii noștri parteneri industriali”. Ministrul, vizibil emoționat (probabil de mirosul de cafea de la termoanele din birou), a declarat că „armata are nevoie de echipamente performante, nu de directori cu amnezie fiscală”. Mai mult, acesta a sugerat că armamentul ar putea fi cumpărat direct de la băcănie, unde, cică, se găsesc cele mai bune rachete cu termen de valabilitate prelungit. „Nu ne permitem luxul ca directorii noștri să stea după gratii, pentru că acolo nu au acces la internet și nu pot semna actele de livrare a muniției. E o problemă logistică reală”, a adăugat un consilier, cu o privire pierdută în gol.
„Ce să declar? Am declarat dragoste pentru patrie, am declarat că nu am nicio legătură cu mafia imobiliară, dar să stau să număr câte vile am în Cipru de la ora 9 la 17? Asta e treabă de contabil, nu de strateg militar. Dacă îmi cerea cineva, mai declaram și un submarin personal.”
Acesta este punctul de vedere al unuia dintre arestați, citat de avocatul său, care a încercat să explice judecătorului că „uitarea” clientului său este de fapt o formă avansată de meditație zen. Judecătorul, un bărbat cu ochelari groși și un simț al umorului subțire ca hârtia de țigară, a răspuns sec că „meditația zen nu te scutește de plata impozitului pe lux” și a semnat mandatul. Aparent, omisiunea a fost descoperită în urma unei sesizări anonime din partea unui vecin de bloc, care s-a plâns că „domnul director a parcat al treilea Ferrari pe locul de handicapat, dar nu a depus declarația de venituri la timp”. Vecinul, un pensionar pasionat de ornitologie, a adăugat că „păsările din parc sunt mai ordonate cu declarațiile lor de zbor”.
Ce spun martorii oculari: „Era un circ, dar cu ștaif”
Martorii oculari descriu scene demne de un film de acțiune de mâna a doua: procurori îmbrăcați în costume negre, cu genți diplomat pline de șervețele umede, încercând să inventarieze bijuteriile din seif în timp ce un director țipa „Nu atingeți colecția de deschizători de conserve de aur!”. Un agent de pază, confuz, a încercat să le ofere cafea procurorilor, dar aceștia au refuzat politicos, invocând „programul încărcat de percheziții”. În fundal, se auzeau telefoane sunând neîncetat, cu avocați care promiteau că „depun imediat o cerere de eliberare pe cauțiune, dar mai întâi trebuie să găsim un notar care să legalizeze lista cu ceasurile Rolex”. Un alt martor, un contabil șef care a fost lăsat să plece acasă după audieri, a declarat pentru ZMEU că „toată afacerea este o neînțelegere birocratică. Ei au declarat averea, dar pe un formular din 1987, pe care l-au găsit în pod. Acolo scria doar ‘bicicletă, oaie, sac de porumb’.”
În timp ce arestații își petrec noaptea în arestul Poliției Capitalei, undeva, într-un birou de la ANAF, un funcționar zâmbitor a pus ștampila „SOLUȚIONAT” pe dosar și a pornit spre casă, gândindu-se la cât de simplă ar fi viața dacă toți bogătașii ar fi la fel de uituci ca directorii de armament. „E păcat că au uitat, dar ce bine că ne amintim noi de ei”, a glumit el cu colegii de la etajul 4, în timp ce se uita la un Lamborghini parcat cu tupeu pe trotuar. De altfel, un comunicat al asociației „Milionarii Anonimi” a anunțat că va organiza un protest spontan în fața Parlamentului, cerând „dreptul la o memorie mai puțin selectivă și la formulare pre-completate cu bunurile de lux”. Până una-alta, armata a anunțat că va testa un nou sistem de apărare antiaeriană bazat pe aruncarea de dosare fiscale de la înălțime, în speranța că inamicul va fi neutralizat de confuzie și de birocrație.
Concluzia? În România, până și corupția are nevoie de un pix și de o ștampilă. Dacă nu le ai, ajungi după gratii, dar cu toate dotările de lux pe care ți le permiți. Cât despre directori, aceștia au transmis din spatele gratiilor un mesaj clar: „Nu am uitat să ne declarăm averea, am uitat doar că trăim într-o țară unde statul își permite să verifice”. Un final demn de un pamflet, dar și de o anchetă penală în care singura armă letală este, culmea, propria nesimțire.
*Articol de opinie satiric, publicat în scop de divertisment. Orice asemănare cu persoane reale, vii sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare. Dar hai să recunoaștem, e cam puțin probabil să fie întâmplătoare.*
