Ministerul Transporturilor schimbă regulile pentru viitorul Consiliu de Administrație al CFR SA. Potrivit ministrului interimar Radu Miruță, minutele de întârziere provocate de infrastructură vor fi măsurate pentru fiecare tren și publicate lunar, inclusiv pe magistrale. Contractul de performanță prevede și programe pentru eliminarea restricțiilor de viteză, plăți între CFR și operatori în funcție de vină, digitalizarea ordinelor de circulație și publicarea datelor în format deschis. Pe scurt, călătorul devine indicator de performanță. După decenii în care a fost mobilier de peron, omul primește în sfârșit o funcție.
Călătorul, noua unitate oficială dintre minut și eternitate
Până acum, întârzierea feroviară se măsura aproximativ, după metoda națională a privitului lung spre capătul șinelor. Cinci minute însemnau că trenul vine imediat. Patruzeci de minute însemnau că se fac verificări. Două ore însemnau că pasagerul dezvoltase deja o relație stabilă cu automatul de cafea.
Noul sistem aduce precizie. Fiecare minut va avea magistrală, cauză și, teoretic, responsabil. Călătorul nu va mai pierde pur și simplu o după-amiază; va contribui la un set de date. Dacă ajunge la destinație după închiderea metroului, măcar va ști că experiența sa a îmbunătățit un tabel. În contabilitatea modernizării, omul obosit devine o celulă foarte bine formatată.
În pamfletul nostru, unitatea de bază ar putea purta numele de călător-standard: un adult cu bagaj, baterie la telefon de 12% și suficient optimism cât să mai creadă încă un anunț despre recuperarea întârzierii. Zece călători-standard formează un vagon de răbdare, iar trei vagoane produc un raport trimestrial.
Întârzierea nu dispare, dar primește un tabel foarte serios
Planul anunțat cere ca restricțiile eliminate să fie cel puțin egale cu cele nou-apărute pe secțiunile modernizate. Este un obiectiv curajos: CFR intră într-o cursă în care șinele defecte concurează cu șinele reparate, iar publicul află rezultatul după ce ambele au trecut prin comisie.
Se pregătesc și plăți efective între administratorul infrastructurii și operatori, în funcție de cine a produs întârzierea. Pentru pasager, această descoperire deschide un nou spectacol. Trenul poate sta pe loc, dar vina va circula impecabil, fără restricție de viteză. Ea va pleca la timp din biroul operatorului, va schimba rapid la CFR și va ajunge la destinație înaintea garniturii.
Remunerația variabilă a conducerii ar urma să fie acordată numai dacă sunt îndeplinite peste 85% dintre obiective. Cifra este utilă și pentru călători. Dacă trenul parcurge 85% din traseu, ultimii kilometri pot fi considerați bonus de mobilitate și rezolvați pietonal, cu satisfacția participării directe la reforma companiei.
Viitorul sosește la linia întâi, cu întârziere monitorizată
Datele despre circulație ar trebui publicate printr-o interfață deschisă în cel mult 18 luni, astfel încât să poată fi construite aplicații pentru călători. România va putea avea, în sfârșit, tehnologia capabilă să anunțe exact cât de târziu vine tehnologia feroviară. Telefonul va vibra politicos și va confirma că trenul nu este pierdut; doar explorează o altă relație cu timpul.
Digitalizarea ordinelor și folosirea sistemelor moderne de semnalizare sunt măsuri necesare, nu glume. Partea comică este distanța dintre documentul perfect și peronul pe care informația încă ajunge printr-un difuzor ce pare scos dintr-un submarin. Reforma va fi reală când pasagerul nu va mai trebui să traducă simultan ecoul, optimismul și ora estimată.
Până atunci, călătorul român poate privi partea bună: nu mai așteaptă degeaba. Produce indicatori, justifică strategii și ajută conducerea să descopere că trenurile au pasageri. Este cea mai importantă promovare din istoria recentă a CFR, obținută fără concurs și fără spor de peron.
Acest material este un pamflet. Măsurile și termenele prezentate la început sunt informații publice; comparațiile, unitățile de măsură și concluziile comice sunt creația editorială ZMEU.
