Într-o decizie pe care istoria o va consemna probabil la rubrica „Și totuși, logica e o opțiune”, Curtea Constituțională a României a decretat luni că declarațiile de interese financiare ale partenerilor de viață ai demnitarilor sunt neconstituționale. Pe de altă parte, așa-numitul „Amendament Fritz” – despre care nimeni nu știe exact ce e, dar toată lumea știe că e al lui Fritz – a fost declarat pe deplin constituțional.
„Partenerul tău, comoara ta” – mesajul subliminal al CCR
Judecătorii au argumentat, cu o solemnitate demnă de un soi de „Oscar al protecției datelor personale”, că obligația unui demnitar de a-și face publică situația financiară a partenerului de viață încalcă dreptul la viață privată. „Dacă soțul meu vrea să ascundă un depozit de 500.000 de euro în contul din Cipru, e strict treaba lui”, a declarat, sub protecția anonimatului, un demnitar de rang înalt. „Eu sunt doar funcționar public, nu polițist financiar.”
„Amendamentul Fritz e constituțional pentru că așa a zis Fritz. Și cine suntem noi să contrazicem un om care poartă numele unui câine de vânătoare german?” – sursă din interiorul CCR, după ce a băut un ceai de tei.
„Dar ce e, de fapt, Amendamentul Fritz?” – întreabă naivul
Specialiștii în drept constituțional au încercat să explice, dar s-au oprit după ce au consultat textul legii și au găsit acolo o frază care începea cu „Prin derogare de la orice altă prevedere legală, domnul Fritz poate...” și se termina cu „...și orice altă persoană care se numește Fritz sau are o rudă pe nume Fritz.” USR și PNL, deși au contestat împreună legea, au avut reacții diferite: USR a acuzat „un precedent periculos pentru democrație”, iar PNL a remarcat că „e bine că s-a clarificat situația domnului Fritz, oricine ar fi el”. Nicușor Dan, care a atacat separat legea, a declarat că „nu înțelege de ce a fost nevoie de atâta tam-tam pentru un amendament care, oricum, nu se aplică în București.”
În final, decizia CCR confirmă un adevăr pe care românii îl știau de mult: în țara asta, poți să ai secrete de familie cât cuprinde, dar dacă ești numit Fritz, ești deasupra oricărei legi. Sau poate invers. Oricum, e clar că integritatea a mai făcut un pas în spate, iar „Fritz” a făcut unul în față. Exact ca într-un dans bine coregrafiat.
