România a rămas cu 103,6 tone de aur în rezerva BNR, evaluate la 12,762 miliarde de euro. Este genul de informație care îi face pe români să-și verifice buzunarele, apoi să-și amintească faptul că acolo se află doar o bon fiscal mototolit și o monedă care nu mai convinge nici automatul de cafea.
Aurul stă bine, oamenii stau la prețuri
Digi Economic a relatat că rezerva de aur s-a menținut la același nivel, în timp ce valoarea rezervelor internaționale ale României a crescut la 77,627 miliarde de euro. BNR păstrează aurul ca pe un vecin discret: nu face gălăgie, nu cere bani de întreținere și apare exact când cineva întreabă dacă mai avem ceva de pus deoparte.
În teorie, 103,6 tone înseamnă stabilitate. În practică, românul obișnuit transformă stabilitatea în calcule la raft: dacă vinzi un fir de aur, iei ulei, pâine și poate o pungă de covrigei, cu condiția să nu fie promoție doar pentru cei care au deja aur.
BNR păstrează lingourile, populația păstrează bonurile
Diferența dintre rezerva națională și economiile personale este simplă: BNR are lingouri, cetățeanul are aplicația bancară deschisă și speranța că soldul nu se uită primul la prețuri. De aceea, aurul rămâne pentru mulți un fel de rudă bogată despre care se vorbește la masă, dar care nu vine niciodată cu portofelul la restaurant.
La următoarea ședință despre economie, cineva va spune că aurul ne apără de vremuri grele. Românul va aproba din cap și va întreba dacă apără și de taxa de livrare. Lingoul nu va răspunde. Are deja suficientă greutate în economie.
