Într-un univers paralel în care logica a demisionat de mult, iar bunul-simț a fost dat afară pentru „lipsă de disciplină”, transferurile din fotbalul românesc au atins apogeul absolut. Surse demne de toată încrederea (adică un vecin de-al lui Gigi care a văzut un TIR cu numărul de înmatriculare de Giurgiu) confirmă: patronul de la FCSB, domnul Gigi Becali, a încercat să-l aducă la echipă pe un jucător misterios, liber de contract, pe numele său... Florin Purecel, fost rezervă la o echipă de liga a treia din Botoșani, cu 3 goluri într-un singur meci de retur, dar toate în poarta proprie. Iar reacția managerului MM Stoica, supranumit „Profesorul de la butoane” sau „Arhitectul dezastrelor”, a fost una memorabilă, de-a dreptul istorică: un „NU” sec, cu rezonanță de clopot funerar la înmormântarea speranțelor lui Gigi.
Potrivit stenogramelor obținute de ZMEU (scoase din tomberonul din spatele bazei de pregătire), dialogul a fost unul demn de Shakespeare, dar cu accente de telenovelă sud-americană. „Bă, Meme, l-am găsit! E liber, nu ne costă nimic, doar îi dăm o pereche de ghete și un abonament la restaurantul meu!”, ar fi urlat Becali, gesticulând cu o foaie de hârtie pe care scria „CV Fotbalist” cu pixul. MM, însă, cu o răceală de gheață polară și o privire de profesor care a prins un elev copiind la examen, ar fi răspuns, potrivit sursei:
„Gigi, aici nu e piața de vechituri. Aici e un club de fotbal, nu un talcioc de talente ratate. Dacă mai aduci unul ca ăsta, îmi dau demisia și mă fac impresar de boabe de cafea, că acolo măcar am randament garantat.”
Reacția Oficialităților și a Comisiei de Disciplină a Ridicolului
După acest „NO” istoric, toată lumea fotbalistică a intrat în alertă. Comisia de Disciplină a Ridicolului (CDR), un for neoficial dar extrem de activ pe grupurile de Whatsapp ale suporterilor, a anunțat că va analiza dacă acest refuz poate fi considerat „crimă de lesa-majestate” în cadrul conducerii echipei. „E pentru prima dată când un manager îi spune lui Gigi «nu» și nu este concediat pe loc. E un moment istoric, demn de Muzeul Fotbalului Românesc, lângă faimoasa minge de fotbal din staniol a lui Ilie Balaci”, a declarat președintele onorific al CDR, un personaj cunoscut doar sub numele de „Dorel Lică”, care susține că a fost arbitru la meciuri de cartier în anii '90.
Între timp, jucătorul refuzat, Florin Purecel, a oferit o declarație emoționantă în fața blocului său, vizibil marcat de respingere. „M-am pregătit toată viața pentru momentul ăsta. Am vândut porumb la poarta stadionului ca să-mi cumpăr apă de gură, am furat conuri de la antrenamente ca să-mi fac marcaje pentru sprinturi. Și acum, un simplu «NU» îmi distruge cariera. Dar nu-i nimic, mă duc la echipa de fotbal a primăriei, acolo mă primesc cu siguranță, că au nevoie de cineva care să care sacii cu mingi”.
Ce spun martorii oculari și analiștii de la televizor
Un așa-zis „martor ocular” (de fapt, un paznic de la stadion care a auzit discuția prin ușa de la vestiare) a declarat pentru ZMEU că în momentul în care MM a pronunțat acel „NU”, s-a lăsat o liniște de mormânt, iar în depărtare se auzea cum un porumbel a căzut din zbor, lovit de intensitatea negării. „Am văzut multe în viața mea, am fost și la nunta lui Gigi, dar un refuz atât de sec și de definitiv n-am mai auzit. Părea că MM a citit dintr-o carte de drept canonic, articolul 666, alineatul «Despre cum să scapi de nebunii cu bani»”.
Analiștii de la posturile de sport, care comentează orice mișcare a lui Becali cu o seriozitate demnă de cauze mai bune, au împărțit deja taberele. Unii spun că MM a greșit, pentru că „orice jucător liber de contract e o afacere, chiar dacă a jucat ultima dată în liga a șasea, la echipa de tractoare”. Alții, mai lucizi, consideră că managerul a avut o criză de luciditate și că trebuie dus urgent la control medical, pentru că „nimeni nu-i refuză lui Gigi nimic, nici măcar soacra lui, care-i cerea să-și pună șosetele în coșul de rufe”.
În tot acest timp, Gigi Becali, aflat la o emisiune cu acces direct la telefon, a încercat să dreagă busuiocul: „Bă, dar eu îl voiam doar ca să-i fac un bine, să-i dau o șansă. Dar dacă Meme zice nu, atunci nu. El e șeful, el știe. Eu sunt doar patronul, ce pula mea, eu doar plătesc salariile. Dar să știți că dacă mai face o dată gluma asta cu piața de vechituri, îl pun să antreneze echipa de handbal feminin de la juniori, acolo să vadă el ce înseamnă disciplină!”
Până una, alta, Florin Purecel a fost văzut plângând în parcarea stadionului, cu un buchet de flori de plastic într-o mână și un CV vechi într-alta, în timp ce un copil îl întreba dacă e vreun star de la Hollywood. Iar MM Stoica, singurul om care a supraviețuit unui „nu” adresat lui Becali, a fost propus pentru decorarea cu „Ordinul Național pentru Curaj în Fața Nebuniei Patronale”, o distincție inventată pe loc de redacția noastră, dar care merită un loc de cinste în istoria fotbalului românesc. Pentru că, aici, în această țară, să spui „nu” lui Gigi e mai greu decât să marchezi un gol din poziție de offside la derby-ul Steaua – Dinamo. Și totuși, s-a întâmplat. Trăim în vremuri istorice, dragi cititori. Trăim în vremuri absurde. Trăim în ZMEU.