Legătura cu bacul dintre Isaccea și Orlivka a fost reluată etapizat, după ce trecerea fusese suspendată din cauza atacurilor cu drone. Garda de Coastă anunță că traficul se desfășoară fără restricții pentru toate categoriile de autovehicule. Dunărea își vede de apă, bacul își vede de rampă, iar șoferii își văd, în sfârșit, coada.
Bacul s-a întors, coada era deja acolo
Punctul de frontieră a devenit neoperațional în noaptea de luni spre marți, iar circulația dintre cele două maluri a fost suspendată. Reluarea a venit miercuri seara, cu prudența firească a unei zone în care fiecare traversare are nevoie de un plan, o vestă de salvare și un om care spune că știe el o scurtătură.
Pe partea românească, Isaccea este una dintre rutele preferate spre Ucraina și se aglomerează frecvent. Nu e greu de înțeles: drumul este cel mai scurt, iar românul preferă să stea trei ore într-o singură coadă decât să ocolească două ore pe o șosea liberă. Pentru revenirea bacului, autoritățile au pregătit traficul. Șoferii au pregătit întrebarea națională: „Mai e mult?”
Traversarea, organizată ca o nuntă cu invitați din două țări
Imaginea ideală este simplă: mașinile urcă ordonat pe ferry, oamenii trec Dunărea, iar malul ucrainean primește din nou călători și transportatori. Imaginea românească are un detaliu în plus: coada se așază în spirală, ca o horă rutieră, și fiecare șofer își păstrează locul cu aceeași grijă cu care păstrează masa la grătar.
În fața bacului, un agent de frontieră poate ajunge să folosească un colac de salvare pe post de sens giratoriu. Nu pentru că regulamentul cere asta, ci pentru că orice obiect mare și portocaliu inspiră imediat autoritate. Un autoturism mic încearcă să urce primul, dar este oprit de privirea colectivă a celor care așteaptă de dimineață și au devenit deja comunitate.
Un drum scurt, cu istorie lungă
Datele operatorului ucrainean arată că punctul de trecere de pe malul ucrainean a fost distrus de patru ori de drone de la escaladarea conflictului până la finalul primului trimestru al anului. Asta pune fiecare reluare într-o categorie aparte: nu este doar revenirea unui ferry, ci repornirea unui coridor care trebuie să rămână sigur pentru oameni și mărfuri.
Autoritățile se așteaptă la aglomerație și în contextul Anului nou evreiesc, când un oraș din țara vecină găzduiește un pelerinaj. Bacul va avea deci pasageri, camioane, bagaje și emoții. Dacă traficul rămâne fluent, România va demonstra că poate organiza o traversare internațională cu precizie. Dacă apare coada, măcar va fi o coadă cu priveliște la Dunăre și cu destinație clară.
În plus, reluarea etapizată arată că „fără restricții” nu înseamnă „fără răbdare”. Traversarea are nevoie de coordonare între două administrații, de informații actualizate și de pasageri care nu transformă fiecare oprire într-o conferință de presă lângă portbagaj. Dunărea rămâne aceeași; doar agenda ei de trafic a devenit internațională.
Sursa factuală: AGERPRES, „Tulcea: Trecerea Dunării cu bacul între Isaccea și Orlivka, reluată”.
