de Redacția ZMEU (cu coarda de salvare pregătită, dar folosită pentru agățat ghete de escaladă)
Într-o desfășurare de evenimente care ar fi părut neverosimilă chiar și în cel mai absurd scenariu de la Hollywood, lumea alpinismului internațional a fost zguduită astăzi de o veste care a lăsat chiar și cele mai rezistente izvoare de știri în stare de șoc: celebrul alpinist Nirmal Purja și echipa sa au fost „răpiți” de un yeti cu un simț al umorului debordant, la doar câteva sute de metri sub vârful Broad Peak. Potrivit unor surse neoficiale (probabil un cioban din zonă care a confundat un urs cu un abominabil om al zăpezii), yeti-ul a apărut dintr-o crevasă, a făcut o plecăciune ceremonioasă și a cerut, printr-un gest simplu, să-i fie predate toate snack-urile cu aromă de curry din rucsacurile alpiniștilor.
„Era exact ca în poveștile cu ăia mari și păroși, dar cu un vibe de stand-up comedian”, a declarat un martor ocular care a cerut să rămână anonim, de teamă să nu fie luat în râs de colegii de breaslă. „În loc să ne mănânce, ne-a făcut semn să ne așezăm pe un bloc de gheață și a început să ne explice diferența dintre un crampon bun și unul de firmă, folosind metafore din fotbalul românesc. Avea o dicție impecabilă, deși părea că a învățat limba română de pe casetele cu Adrian Păunescu.” Incidentul a durat aproximativ șase ore, timp în care yeti-ul a refuzat să elibereze ostaticii până când Nirmal Purja nu a promis că îi va organiza o audiție la emisiunea „Românii au talent” pentru proba de „yodeling montan”.
„Nu am fost răpit, am fost invitat la un curs intensiv de supraviețuire în medii ostile, susținut de un profesor cu 2 metri înălțime și miros de naftalină. Am învățat cum să fac un foc de tabără dintr-o pereche de șosete tehnice și cum să negociez cu un urs polar. Yeti-ul e un tip de nota 10, dar are un umor care te lasă cu gura căscată. Ne-a spus că avalanșa a fost declanșată de el pentru că voia să ne testeze reflexele. Glumea, dar nimeni nu a râs, fiindcă eram prea ocupați să ne facem testamentele.”
Reacția Oficialităților: De la panică la „am încredere în yeti”
În timp ce echipele de salvare alpiniștilor din Pakistan și Nepal își roiau elicopterele deasupra zonei, Ministerul Afacerilor Externe al României a emis un comunicat sec, prin care își exprima „îngrijorarea profundă” și „speranța că yeti-ul va respecta convențiile internaționale privind tratamentul ostaticilor”. Mai mult, un purtător de cuvânt al Guvernului a declarat că, în cazul în care yeti-ul solicită o răscumpărare, România este pregătită să trimită un colet cu „miere de albine de la Stupina Regală” și un abonament la „Gazeta Sporturilor”, ca dovadă de bună credință. „Am încredere că yeti-ul are simțul umorului, dar și un nivel ridicat de cultură generală. Altfel, nu ar fi cerut să-i explicăm regulile de la Liga Campionilor”, a adăugat oficialul, vizibil derutat.
Între timp, pe rețelele sociale, hashtag-ul #FreeNirmal a devenit rapid viral, dar nu pentru motivele umanitare așteptate. Utilizatorii au început să posteze meme-uri cu yeti-ul purtând ochelari de soare și ținând un microfon, cu legenda „De ce nu vine nimeni să mă salveze de la acest curs de improvizație?”. Un utilizator a scris: „Dacă yeti-ul l-a răpit pe Nirmal, înseamnă că vrea să-l învețe cum să nu mai moară de frig. E un fel de MasterChef al Munților, dar cu mai mult păr și mai puțină sare.” Alții au speculat că yeti-ul este, de fapt, un fost antrenor național de fotbal, care s-a retras în munți după o serie de rezultate slabe și acum își exersează arta motivațională pe alpiniști nevinovați.
Ce spun martorii oculari: „Avea un card de memorie cu glume vechi”
Unul dintre alpiniștii eliberați, care a vorbit cu presa după ce a fost recuperat de o echipă de intervenție (deghizată în turiști germani), a oferit detalii senzaționale despre comportamentul yeti-ului. „La început, ne-a cerut să-i spunem o glumă cu polițiști. Când am ezitat, a scos un caiet vechi, cu coperți de piele, și a început să ne citească bancuri din anii ’80, cu agricultori și președinți. Avea o colecție impresionantă, dar toate aveau un final previzibil. După a treia oră, ne-am rugat să ne lase să plecăm, dar el a insistat să ne arate o schemă complicată de escaladă pe care o desenase pe zăpadă cu un băț. Era o tactică de fotbal, dar nimeni nu a înțeles nimic.”
Un alt martor, un șerpaș bătrân care a rămas în tabăra de bază, a declarat pentru ZMEU că yeti-ul este, de fapt, un vechi cunoscut al zonei. „Îl știu de 40 de ani. E un tip blând, dar are un obicei prost: atunci când se plictisește, provoacă avalanșe ca să-și facă publicitate. Acum pare că s-a apucat de teatru. A zis că vrea să-și facă un one-man show la festivalul de umor de la Aspen. L-am sfătuit să încerce mai întâi la o ședință a Consiliului Local din București, unde umorul e la cote înalte.”
În timp ce autoritățile internaționale încearcă să stabilească un canal de comunicare cu yeti-ul (prin intermediul unui interpret de limba tibetană și al unui psiholog specializat în sindromul Stockholm), Nirmal Purja a reușit să transmită un mesaj scurt familiei: „Sunt bine. Yeti-ul m-a invitat să particip la un curs de gătit cu plante de munte. Nu știu când mă întorc, dar am învățat deja trei rețete de supă de ierburi și o metodă de a face cafea din gheață topită. Nu vă faceți griji, mă simt ca acasă, deși casa e puțin mai păroasă.”
Specialiștii în securitate montană au avertizat că astfel de incidente ar putea deveni mai frecvente, din cauza încălzirii globale și a expansiunii teritoriilor yeti-ilor. „Acești creaturi nu mai sunt doar un mit. Ele au dezvoltat un simț al umorului ca mecanism de apărare. Dacă nu le oferim materiale de divertisment de calitate, ar putea începe să răpească și echipaje de filmare. E o problemă serioasă”, a declarat un expert de la ONU, vizibil amuzat de situație. Între timp, yeti-ul a anunțat, printr-un comunicat postat pe un bloc de gheață, că își va elibera ostaticii după ce va primi autografele tuturor membrilor trupei „Holograf” și o ediție limitată de „Ghidul lui Ion Țiriac pentru succes”.
Până la rezolvarea crizei, comunitatea alpinismului internațional rămâne în alertă, dar și cu un zâmbet amar pe buze. Unii susțin că yeti-ul ar fi un agent secret al unui serviciu de informații, care testează rezistența psihologică a alpiniștilor în condiții extreme. Alții cred că este, de fapt, un comediant frustrat care a eșuat la „iUmor” și s-a refugiat în munți. Oricare ar fi adevărul, un lucru este cert: în vremurile astea tulburi, până și un yeti are nevoie de un public care să-i aprecieze glumele. Iar noi, la ZMEU, îi oferim cu drag un loc în redacție, dacă promite să nu mai declanșeze avalanșe la fiecare glumă prost primită.
