Andre Duarte a ieșit din derby-ul Dinamo–FCSB cu un cartonaș roșu și cu o concluzie rară în fotbalul românesc: fundașul și-a asumat vina. FCSB a pierdut cu 2-1 pe Stadionul Arcul de Triumf, iar Duarte a spus că, dacă echipele ar fi rămas unsprezece contra unsprezece, partida ar fi avut altă soartă. În traducere liberă, meciul a fost decis de o fracțiune de secundă, iar apărarea a primit o problemă pe care nu o poate rezolva cu un tabel de clasament.
Cartonașul roșu a avut propria tactică
Fundașul portughez a explicat că nu a intenționat să-și lovească adversarul. A recunoscut însă că, după un împins primit, a răspuns și l-a atins pe față. Arbitrul a considerat că faza merită ieșirea prematură, iar duelul s-a transformat dintr-un derby în exercițiu de matematică: zece oameni încearcă să acopere spațiul lăsat de unul singur.
Caricatura noastră mută faza în decorul recognoscibil al Arcului de Triumf. Duarte pleacă abătut, ținând un cartonaș roșu uriaș care s-a transformat în ușă de ieșire. În spatele lui, colegii în tricouri roșu-albastre încearcă să astupe gaura din zidul defensiv cu un scaun pliat și o gheată. Dincolo de ușă aleargă adversarii în alb-roșu, iar tribunele privesc ca la o ședință de bloc în care tocmai s-a descoperit că interfonul ține loc de portar.
Un derby se joacă și cu regrete
Duarte a regretat eliminarea și a subliniat greutatea meciului pentru suporteri. A mai spus că formația are valoare și că jucătorii nou-veniți își pot demonstra calitățile. Într-un fotbal în care explicația standard este că „mingea nu a vrut”, asumarea unei greșeli devine aproape transfer spectaculos. Nu aduce puncte, dar măcar nu mai lasă vina să facă turul vestiarului cu bilet de voie.
Problema este că un derby nu așteaptă ca moralul să-și pună ghetele. Dinamo a profitat de superioritatea numerică și a păstrat avantajul, în timp ce FCSB a trebuit să joace cu o piesă mai puțin. În astfel de seri, antrenorul nu mai desenează doar trasee pentru atac; desenează și o schemă prin care fiecare fundaș să ocupe două scaune, trei metri de teren și, dacă se poate, și locul de pe bancă.
Unsprezece contra unsprezece, ipoteza de serviciu
Ipoteza lui Duarte este logică: un meci echilibrat numeric ar fi putut arăta altfel. Fotbalul însă nu se joacă în laborator, iar cartonașul roșu nu vine cu buton de anulare. Când arbitrul îl ridică, toate planurile devin brusc mobilier de grădină: se pliază, se mută și speră să nu cadă peste primul adversar.
Rămâne partea utilă a serii: jucătorul a recunoscut că greșeala lui a cântărit în rezultat, iar clubul are acum un derby pierdut și o lecție vizibilă. Poate că, la următorul meci, fundașii vor lăsa scaunul pe bancă și vor păstra culoarul liber doar pentru minge. Cât despre cartonașul roșu, acesta și-a făcut treaba: a deschis ușa, a scos un om și a lăsat în urmă cea mai scumpă piesă de mobilier din apărarea FCSB.
Sursa factuală: AGERPRES, „Fotbal: Andre Duarte (FCSB) - Înfrângerea a fost din vina mea, dacă eram 11 la 11 pe teren, câștigam”.



