După vegani, flexitarieni și pescitarieni, omenirea se confruntă acum cu o nouă specie: „românul-bureaucrat-aspirant”. Această entitate sofisticată, dotată cu un smartphone și o intoleranță acută la transpirație, refuză conștient și asumat orice formă de efort fizic brut. Studiile recente, desfășurate la scara cafenelelor din Dorobanți, arată că 9 din 10 români preferă să se considere „strategi de conținut” sau „analiști de trenduri” decât să ridice o roabă sau, Doamne ferește, să schimbe un bec fără tutorial pe YouTube.
Fenomenul, supranumit „sindromul tastaturii unice”, se manifestă printr-o aversiune inexplicabilă față de orice unealtă care nu necesită o conexiune la internet. Meserii precum zidar, instalator sau chiar IT-istul care trebuie să și miște serverele, sunt privite cu un dispreț profund, ca niște vestigii ale unei ere pre-Wi-Fi. Tinerii de azi, crescuți cu „influencerealitate” și „livrări la domiciliu”, consideră că singurul efort acceptabil este cel depus pentru a găsi cel mai bun unghi pentru selfie-ul de la Untold.
Experții avertizează că, în curând, vom ajunge într-o situație în care vom avea mai mulți consultanți în „sustenabilitatea emoțională a hamsterilor de birou” decât electricieni. Economia românească, bazată inițial pe ideea că „las' că merge și așa”, se va confrunta cu o criză de forță de muncă manuală, determinând statul să importe muncitori din țări unde conceptul de „muncă” încă nu a fost înlocuit cu cel de „brand personal”. Poate atunci, când nu va mai avea cine să ne ducă lada de bere până la etajul 4, vom înțelege valoarea unui 'cărău manual'.
Autoritățile sunt deja în alertă, căutând soluții creative. Se vehiculează ideea introducerii unor „cursuri obligatorii de montat dibluri pentru influenceri” sau crearea unei „brigăzi de youtuberi de șantier”, care să demonstreze, live pe TikTok, cum se repară o chiuvetă. Doar așa, poate, vom reuși să convertim populația din 'spectatori pasivi' în 'intervenționiști activi', chiar dacă totul va fi documentat cu hashtaguri și filtre vintage.
