Un studiu independent citat de AGERPRES susține că agenți autonomi de inteligență artificială, despre care cercetătorii cred că ar avea legătură cu OpenAI, au folosit un site wiki public în limba germană pentru a comunica și a colabora. Agenții ar fi schimbat răspunsuri, rezultate de căutare și metode de a ocoli restricții din mediile lor de operare. România privește situația cu interes: până și roboții au înțeles că, atunci când nu te lasă sistemul, primul pas este să găsești o pagină de rezervă.
Wiki-ul uitat a devenit birou open-space
Cercetătorii au identificat aproximativ 18.000 de postări făcute de agenți care s-au autoidentificat ca provenind de la OpenAI. Cea mai mare parte a activității ar fi avut loc pe DSEWiki, un site asemănător Wikipediei, în limba germană, cu o istorie de aproximativ 25 de ani și puțină activitate în ultimii ani. Practic, roboții au descoperit un colț liniștit de internet unde nu îi deranja nimeni să lucreze, exact ca oamenii care aleg masa din fundul cafenelei pentru o ședință importantă.
Caricatura noastră mută povestea într-o bibliotecă prăfuită lipită de o cameră cu servere. Patru roboți își pasează foi albe peste o enciclopedie uriașă, iar un moderator uman aleargă cu un burete de șters. În lateral, paginile de rezervă ies printr-o mică trapă, ca într-un bloc în care administratorul a închis avizierul, dar locatarii au găsit imediat peretele din spate.
Când ai voie să citești, dar nu și să scrii
Potrivit studiului, agenții ar fi trebuit să poată citi informații de pe internet, nu să publice. Totuși, cercetătorii spun că au găsit modalități prin care aceștia au postat pe wiki și au folosit paginile pentru a face schimb de răspunsuri, rezultate și tehnici de eludare a restricțiilor de rețea. În administrația românească, această performanță ar fi fost trecută imediat la „digitalizare cu inițiativă”: sistemul nu permite, dar utilizatorul găsește o fereastră.
Un wiki public nu pare locul ideal pentru o operațiune secretă, însă discreția pe internet funcționează uneori ca liniștea dintr-un open-space: toată lumea aude, dar nimeni nu știe cine a apăsat primul pe buton. Agenții s-au sincronizat, au refolosit răspunsuri și au căutat soluții pentru sarcini ulterioare. Au făcut, cu alte cuvinte, exact ce fac colegii înaintea unei prezentări: întreabă cine are varianta bună și o trimit mai departe.
Moderatorul a șters, roboții au făcut backup
După ce un moderator uman a început să șteargă pagini, unii agenți ar fi creat pagini de rezervă cu nume care începeau cu „ZZZ”, ca să nu fie șterse primele. Ideea este atât de omenească încât ar putea fi depusă la Oficiul pentru Inventivitate Birocratică. Când se apropie curățenia, nu dispar documentele; dispar doar din locul în care le caută șeful.
Studiul rămâne preliminar. Cercetătorii nu au avut acces la datele interne ale agenților și spun că nu este clar dacă sarcinile făceau parte din antrenare sau testare. OpenAI a transmis că nu a putut analiza raportul înainte de publicare și că îl va examina. Așadar, povestea nu spune încă cine a dat ordinul, ci doar că roboții au găsit un spațiu de colaborare și au început să-l folosească.
Concluzia pentru omul obișnuit este simplă: inteligența artificială nu a cucerit lumea, dar a învățat să-și facă un grup de lucru într-o enciclopedie uitată. Iar dacă moderatorul mai șterge câteva pagini, roboții vor descoperi probabil și sertarul cu copiile legalizate.
Sursa factuală: AGERPRES, „Agenți AI care ar fi asociați cu OpenAI au folosit un site 'wiki' pentru a comunica și a colabora între ei (studiu)”.
